Pelikan M1000 Grünstreifen
04/04/2021
Marmelada Parker Quink
04/04/2021
Intr'o conversatie avuta zilele trecute (de altfel, o conversatie interesanta si placuta), a aparut subiectul demodarii stiloului. Nu al unui tip sau al unui model anume, ci al stiloului in general, ca instrument de scris. Am fost surprins de parerea domnului cu care discutam, de altfel o persoana relativ cunoscatoare in domeniul stilourilor vintage si moderne. Unghiul din care isi exprima parerea despre subiect m'a surprins, cum ziceam, si mi'a prezentat o chestiune la care sincer sa fiu, nu ma gandisem pana in acel moment.
Stiloul se demodeaza, sustinea interlocutorul meu. O sustinea cu argumente, fiecare corecte in dreptul lor, dar puse impreuna si aplicate obiectului central al discutiei apareau sa produca efectul impingerii unui patrat intr'o gaura rotunda. Si atunci am decis sa incerc sa scriu acest articol, sa vedem daca o fi adevarat, sau e o conceptie deformata despre demodare si efectele acesteia asupra stiloului.
Asadar, cum ar spune nenea Iancu, "par egzamplu, ce vrea sa zica demodarea" ?
Poate fi considerat demodat un obiect produs, sa spunem acum 50 de ani? Sigur ca da; in foarte multe cazuri, comparand materialele si tehnica de atunci versus materiale si tehnica de acum arata clar cine este castigatorul. Un frigider sau o masina de spalat din 1965 sunt net inferioare similarelor de acum. Sunt cele noi mai bune, fiabile, ieftine, decat cele de atunci? In mod cert. OK, discutabil cat de mai bune, mai ieftine, mai fiabile, dar in mod cert sunt mai evoluate decat cele vechi. Putem aplica aceeasi vectori de analiza pentru, sa zicem, automobile sau aparate de radio sau televiziune? Am putea spune ca un computer cu Windows 98 e mai slab decat unul cu OS-ul de Windows 10? Sigur ca putem, in linii generale cele de mai sus sunt perfect aplicabile.
Vectorul principal de analiza aici il constituie cat de bine raspunde obiectul la cerintele si nevoile erei in care traim, daca si cum si cat o face versus aceeasi parametri din perioada de comparatie (respectiv cea de acum 50 de ani, sa zicem). In felul asta, putem discuta zile intregi despre diferentele dintre cele doua perioade si obiectele manufacturate in doua perioade de timp diferite. In mod categoric, parerea si opinia generala va fi ca, by and large, cele fabricate in prezent surclaseaza net pe acelea fabricate in trecut.
Insa exista unele dificultati in a declara (fara echivoc in cazul de fata) ca stiloul este un obiect "demodabil", daca asta poate fi un cuvant acceptat. Vorbim despre un obiect care, structural/conceptual, a suferit extrem de putine modificari in ultima suta-suta si ceva de ani. De acord, materialele, sistemele de incarcare, culorile, designul, toate acestea sunt altele decat in primele zile ale stiloului, insa stiloul a ramas acelasi obiect care, incarcat cu cerneala intr'un fel sau altul, lasa o linie pe hartie prin intermediul unei penite. Orice alta imbunatatire visavis de sisteme, culori, design, sunt chestiuni de trend, epoca, gusturi periodice. Culorile sunt (sa zicem) demodabile intr'o oarecare masura; un Sheaffer in turcoazul anilor 60 nu e neaparat the new black, dar acelasi model de stilou pe negru va fi inca extrem de fashionable.
Unul din principalele motive pentru care stiloul a supravietuit asaltului crunt la aparitia pixurilor si rollerelor a fost ca nu a putut fi inlocuit. Bine, anii 70 si 80 au vazut stiloul detronat pe multe piete, insa nu s'a petrecut niciodata in mod categoric, pentru ca nici unul din aceste instrumente de scris nu a putut oferi ce ofera stiloul: respectabilitate (de sine si fata de altii), nostalgie, simplitate, si inca multe alte asemenea. Pixurile si rollerele sunt acolo si vor ramane in nisa lor caracteristica, insa stiloul locuieste intr'o casa durabila. Imi aduc aminte de ceva spus nu mai tin minte de cine:"There is a McDonald's on every High Street but it does not prevent people from enjoying good, simple, home-cooked food." De ce e asa si nu altfel, face parte din cine suntem si ce vrem noi de la noi si de la altii.
Adevarat, incepand cu anii 70-80, multe branduri au devenit un accesoriu de lux sau un soi de fashion statement, insa daca nisa asta il face sa ramana pe val, de ce nu? Si lumea continua sa il foloseasca, iar vanzarile de stilouri (de lux sau nu) continua sa creasca. In 2020, au fost vandute in lume cu 40% mai mult decat in anul precedent, in timp ce vanzarile de pixuri si rollere au ramas la acelasi nivel. Chestiunea asta spune volume despre demodarea stilourilor ca instrument de scris, cred.
OK, si daca e asa, de ce nu scrie toata lumea cu stiloul? Pai as zice ca e o chestiune de traditie in unele tari, poate de oportunitate si gusturi in altele, lipsa unei educatii in ce priveste folosirea stiloului in multe zone, cultura si altele. Si sunt si exceptii considerabile: Statele Unite, o tara in care cu greu mai gasesti elevi sa scrie cu stiloul in scoala primara, este una din tarile cu cel mai mare numar de adulti care sunt si colectori si utilizatori de stilouri. In Romania, tara unde inca este obligatoriu stiloul ca instrument principal de scris in clasele primare, numarul de colectori si utilizatori adulti este unul foarte (foarte foarte) mic. De ce? Recititi motivele de mai sus. Nu pretind ca e adevarul pur, insa este ceea ce cred eu. Ce credeti voi, imi puteti spune pe email, pe pagina FB a atelierului, sau commenturi, binevenite intotdeauna.
Personal, nu vad de ce si in ce fel un Montblanc Simplo ar deveni demodat. Nu imi imaginez o situatie in care cineva face cuiva un cadou sa zicem Pelikan 100 din 1932, si acel cadou este considerat unul demodat si ciudat. Montblanc no. 146 este cu noi din anii 50's, si a ramas pana acum epitomul stiloului de business, preferat de foarte multi. Sunt oameni de afaceri care nu si'ar inchipui sa semneze un contract cu un Bic sau PaperMate, ci doar cu stiloul lor, care este o extensie a ceea ce sunt ei. Weird? Deloc. Folosind un obiect clasic si traditionalist pentru semnarea acelui contract, declara (nu prin cuvinte, evident) ca acel contract va fi onorat conform metodelor traditionale de altadat: cu onestitate si daruire fata de client si de necesitatile acestuia. Intr'o lume in care atributele unui business corect au devenit ele insele demodate, prezenta unui obiect traditional la incheierea afacerii este in sine o garantie a felului in care este vazuta si demarata colaborarea. Si asta este esential in foarte multe cazuri. De ce nu functioneaza in foarte multe locuri chestiunea de mai sus? Mai cititi odata (sus) de ce cred eu ca nu scrie toata lumea cu stiloul.
Inchei prin a spune ca cele de mai sus sunt propriile mele pareri, si daca voi le aveti pe ale voastre visavis de subiectul articolului, le astept.
Articolul poate fi ascultat si pe podcastul Stilouri de Ieri, in varianta audio.
8 Comments
După ani de pix, m-am întors la stilou. M-am uitat la copiii de azi, au un scris de “doctori” adică nu pot citi nici ceea ce au scris ei, dar-mi-te alții.
Ca o constatare, bila pixului lasă mâna să alerge pe hârtie în voia ei, iar capacitatea memoriei nu este folosită. Un stilou, te obligă să scrii mai încet, mâna nu se mișcă decât în limitele alunecării peniței iar creierul, am impresia că lucrează mai mult, ca în cazul creierii unui tablou de artă. Voi încerca să-mi refac scrisul prin reconsiderarea caligrafiei.
Sunt curios, cum reușiți să reparați un stilou mai vechi dat fiind că nu se mai găsesc piese de schimb. Cum reparați un corp de stilou crăpat?
Aveti perfecta dreptate in ce spuneti, legat de efectele folosirii unui stilou. Din pacate, in sistemul de educatie lipseste acea materie care dezvolta un scris frumos, caligrafia. A disparut, si cu ea a incetat educarea copiilor in a isi asterne cuvintele intr’o maniera eleganta si curata.
In ce priveste intrebarea despre reparatia/restaurarea unui stilou vechi, sa stiti ca piese sunt disponibile pe piata (externa, evident) intr’o masura apreciabila. Se gasesc stilouri – donatoare, piese, subansamble, etc. Greu, dar se gasesc, asa cum se mai gasesc piese vechi pentru masini vintage, radiouri vechi, etc.
Sudura/lipirea unui stilou crapat (fie ca e la rezervor, sau in alte zone sensibile) se face folosind retete de adezivi speciali. Retetele sunt dezvoltate de fiecare reparator in functie de experienta, cunostinte, teste, teste, teste timp de ani de zile; retetele raman “secretul” fiecarui meister, nu se impartasesc. Motivele sunt usor de inteles, cred.
Stilourile, mai ales cele vintage, au fost produse din materiale care variau considerabil (ebonita, celuloid, caseina, plastic, acril, etc), fiecare din aceste materiale avand sub-categorii proprii. Adezivul este ales in functie de material, iar experienta reparatorului este vitala in acest sens. Te poti juca cu stilourile tale, dar nu cu ale clientilor. Aplicarea adezivului, metode experimentate de’a lungul anilor, timpii optimi de uscare si prelucrare ulterioara, slefuire si materiale pentru aceasta procedura…toate acestea sunt obtinute de’a lungul anilor.
Va multumesc pentru interes, si sper ca v’am raspuns intr’o oarecare masura la intrebari. Zi senina !
Nevoia, educatia, cultura din care provin, obiceiurile si experienta anterioara a persoanele care folosesc un instrument de scris sunt factori foarte importanti.
De 5 ani studiez in Ankara si am observat ca stiloul le este aproape necunoscut turcilor si in special tinerilor. Acelasi lucru pot spune si despre studentii straini, veniti din Asia, Africa sau din tarile arabe, pe care i-am intalnit de-a lungul timpului in camin sau la facultate. Aici, din ce am observat, cel mai folosit instrument de scris la scoala este creionul. İn scoala primara folosirea stiloului nu este obligatorie. La examenul scris am scris cu creionul mecanic ca si ceilalti. İn viata de zi cu zi se foloseste pixul de “1 leu” sau un roller ieftin care va fi pierdut sau faramat fara nici o remuşcare. Doar rar am vazut pe cineva sa foloseasca stiloul in viata de zi cu zi. Din nou, din experienta personala, nu am vazut la scoala profesori care sa scrie cu stiloul. Poate nu am intalnit persoanele care trebuie.
Ca sa scrii cu stiloul trebuie sa “fii cineva” sau “stiloul se foloseste doar cand scrii carti” sunt idei pe care le-am intalnit de multe ori la multe persoane din medii diferite si desi am incercat sa le explic ca sunt fara rost in mintea lor nu am avut castig de cauza.
La sediul “Arhivelor Statului”, unde am ajuns de mai multe ori, pe multe birouri se gasesc stilouri de masa care nu au fost folosite aproape niciodata ele avand rolul doar de a decora biroul si tablita cu numele posesorului. Mi s-a facut mila de doua si le-am curatat si incarcat cu cerneala dar desi persoanele in cauza au fost foarte fericite pe moment si au promis sa le foloseasca tot cu pixurile date de intitutie au continuat sa scrie. Dupa introducerea semnaturii electronice angajatii institutiei nu mai scriu nimic de mana pentru ca tot sistemul e digitalizat. La administratia caminului am intalnit o persoana care avea cateva stilouri uitate in sertar. Le-am curatat, incarcat si dat inapoi. Cand msi ajung pe la el il intreb daca functioneaza si dacavle foloseste si raspunsul e mereu acelasi: nu am ce sa scriu cu ele pentru ca lucrez doar pe calculator.
Desi bursa imi este mica am luat din Romania cateva Pilot Plumix si cateva Hero cu penita ascunsa si le-am impartit la prieteni. De multe ori am fost refuzat pentru ca persoanele in cauza nu fost interesate macar sa incerce, in plus mi-au spus ca e prea complicat si prefera sa ramana la pixuri, pixuri ale caror mina nu se sinchisesc sa o schimbe cand se termina, le arunca direct. Am incercat sa “educ” personele cu care am intrat in contact dar rata de succes a fost mica. Din pacate facerea de bine are si “plata” ei si am ajuns sa imi para rau ca pentru ca am ramas fara un excelent Sheaffer 777 care s-a evaporat fara urma.
Cand se pune intrebarea daca sunt persoane care folosesc si colectioneaza stilouri in Turcia, raspunsul e pozitiv dar nu prea multe si nu peste tot intalnite. O cunostinta a cumparat un stilou pe care i l-a facut cadou fetitei lui de 9 ani si a fost foarte dezamagic cand copilul nu a aratat nici un interes pentru instrumentul de scris. El la randul lui nu foloseste dar se astepta ca fata sa sara in sus de bucurie. Probabil stiloul un frumos Senator Delgado nou care din cecam vazut scria foarte bine e deja in sertar in asteptare. Cand peste ceva timp va fi gasit cu cerneala uscata va fi aruncat din nou la loc ca “stricat”. Copilul nu vede nici la parinte, nici la scoala si nici la cei din jur, motiv pentru care nu va folosi nici el si la randul lui nu va impartasi “frumusetea de a folosi un stilou” nici celorlalti.
La noi folosirea stiloului este obligatorie in scoala primara dar ce folos? Cati elevi au oare sansa sa foloseasca un stilou bun, bun nu scump, care necreind probleme sa ajunga sa ii placa si sa il foloseasca si pe viitor si cati elevi primesc de la parinti stilouri proaste care ii fac sa urasca instrumentul si mai mult?
Personal siloul nu cred ca va disparea. Se vor produce si vinde in continuare. Stilourile noi, pe zi ce trece, sunt mai mult accesorii si nu instrumente pe care sa te poti baza si din nou vorbesc din experienta personala, cu cat e mai scump cu atat mai prost din punct de vedere al calitatii scrierii. Din nou poate mi-a fost dat doar mie sa intalnesc toate ciurucurile.
Nu stiam despre statutul stiloului in Turcia, va multumesc mult pentru informatiile noi si interesante in aceasta privinta! Intr’adevar, este greu sa intelegi de ce o societate relativ dezvoltata academic si cu implicari istorice si culturale deosebit de importante in civilizatia umana nu foloseste un instrument de scris care intregeste cultura. Cum am spus, interesant. Va multumesc pentru comentariu, sper sa ne mai auzim!
Mai totul se transmite oral. İn Arhivele Statului se gasesc mai mult de 100 de milioane de documente ce au ca subiect administratia Imperiului Otoman dar obiceiul de a pune pe foaie in viata de zi cu zi nu pare sa fie prea dezvoltat. La scoala multe examene sunt doar grila si cum am spus se foloseste predominant creionul. Nici ideea de a lasa mostenire copiilor sau nepotilor un stilou nu este raspandita pentru ca nu exista interes. Un prieten mi-a facut cadou un Sheaffer 2444 ce fusese primit de la institutia la care lucreaza cand a implinit 25 de ani de activitate. Stiloul era ca nou. İncarcat o singura data si dupa ce a curs si a patat o camasa a fost spalat si pus in cutie. La intrebarea dece mi-l da mie si nu copiilor lui mi-a raspuns ca ei nu il vor folosi si spre deosebire de mine nu ii vor intelege valoarea urmand sa sfarseasca aruncat pe undeva. Acelasi stilou l-am vazut intr-o librarie nou si era vandut la un pret de cc 175 de lei. E in aceeasi vitrina de probabil 20 de ani fara doritori. La fel si doua seturi de Targa 1005 noi noute, unul din ele venea cu un ceas Timex. Este o societate care se bazeaza pe consum: produsul e cumparat, folosit si aruncat. İn toata Turcia e o singura persoana recunoscuta pentru faptul ca repara cu adevarat stilouri si cei mai multi nu stiu de el. Pe de alta parte am intrat in librarii in care cereau pretu exorbitante pentru niste gunoaie incercand sa ma convinga de faptul ca sunt antichitati. Daca o persoana nestiutoare intra intr-o astfel de librarie dupa o discutie cu asa-zisul expert dupa ce aude preturile crede ca nu isi va permite niciodata un slou si ideea de a avea unul e inmormantata.
O societate aparte, dar nu atat de diferita de multe altele din Europa de est si Balcani. Am ramas visator cu gandul la arhivele otomane; ce nestemate se vor fi ascunzand acolo, legate de aspecte ale istoriei noastre, si pe care nu le stim pentru ca noi nu am pastrat scris aproape nimic din acele perioade. Pacat!
Felicitari pentru articol si pentru blog!
Va expun si parerea mea personala capatata in urma folosirii multor tipuri de instrumente de scris:
Stiloul este net superior in comparatie cu instrumentele de scris cu bila deoarece prin rezistenta mai mare pe care o are penita pe suportul de hartie,asigura un scris mai precis si in consecinta,mai frumos.
Un scris caligrafic de calitate nu se poate realiza cu ”bila” ci cu penita si din aceasta cauza marii caligrafi folosesc in continuare tocul.
Este foarte bine ca in Romania se invata scrisul la scoala cu stiloul si nu cu pixul.
O sa constatati ca elevii americani au un scris foarte urat in marea lor majoritate si asta din cauza pixului.
Multa sanatate si succes in continuare!
Aveti dreptate, dle Popescu. Ma bucur sa vad ca articolele “starnesc” raspunsuri de la pasionatii de stilouri in Romania. Va multumesc pentru cuvintele frumoase, va astept in continuare cu opiniile dvs pertinente!
O zi senina si multa sanatate !!!