Cand Pelikan a intrat pe piata, in anii ’20, una din problemele cu care s’a confruntat a fost diferenta culturala si lingvistica pe pietele inafara Germaniei. Dar sa o luam de pe la inceputuri.

In mijlocul industrializarii de pe la sfarsitul sec 19, Gunther Wagner a inceput sa foloseasca o imagine a unui pelican, ca brand derivativ din blazonul familiei sale. Acum stim ca imaginea pelicanului lui Wagner este cea veche marca inregistrata in Germania, la data de 27 noiembrie 1878.

In 1881, Beindorff vine in companie si va deveni singurul asociat in 1895, la pensionarea socrului sau Gunther Wagner. Sub conducerea sa, a fost introdusa o versiune stilizata a cuvantului german “Pelikan”, impreuna cu imaginea pasarii pelican, iar cuvintele “Gunther Wagner” a inceput sa dispara de pe produsele firmei. Faza aceasta a inceput pe la 1896, cu noua lor linie de cerneala de desen tehnic si schite, dar pe la 1900 deja numele de Pelikan era deja bine cunoscut.

Pe masura ce brandul devenea vizibil unul puternic, a inceput sa se extinda in afara Germaniei, pe pietele emergente la inceputul sec 20. Pentru a accesa aceste piete internationale, Beindorff a ales uneori sa traduca numele Pelikan in specificul tarii respective. Nu intotdeauna a facut’o, dar in destule ocazii. In marketing, asta se numeste transliterare fonetica. Brandurile transliterate fonetic au o pronuntie similara cu sursa, dar nu inseamna pe piata locala ce inseamna in tara de origine. Si astfel, au fost cazuri (destule) in care cuvantul german pentru pelican a gasit similaritati in pronuntie si aparenta in alte tari, dar fara intelesul pe care il are cuvantul in Germania.

Diverse sticle de cerneala tehnica, marcate Pelican. Logo-urile dateaza de prin 1907, 1937 si 1896 (stanga spre dreapta). Sticla din dreapta este ceam mai veche din trio, dupa logo si prezenta brandului Gunther Wagner, care incepea sa dispara.

Pelikan a inceput sa traduca numele brandului in Engleza si Franceza incepand de prin 1900 pana in anii ’50. De aceea vedem atatea afise, reclama liste de produse si cutii marcate fie Pelican (pentru pietele vorbitoare de engleza), si Pélican (pentru pietele vorbitoare de franceza). Obiceiul acesta era prevalent in zone ca Statele Unite, Marea Britanie, Spania si Franta. Nota: in ziua de azi aceasta practica ar fi perceputa ca o greseala, pentru ca ar slabi brandul prin diluarea recunoasterii si valorii lui globale.

Acest obicei de traducere a brandului Pelikan nu era universal sau uniform aplicat totusi; se pare ca era rezervat doar clientilor mari ai firmei. Stim ca traducerea franceza nu a supravietuit folosirii, dupa anii ’20. In schimb, versiunea engleza poate fi vazuta chiar pana prin anii ’40, in printuri si reclama ale perioadei. Aceste reclama includ sticle de cerneala, loturi care au fost imediat marcate cu Pelican pe linia de productie.

Alte produse, cum ar fi stilourile si creioanele au continuat sa fie marcate cu Pelican, pana prin anii ’50. Exemple de astfel de stilouri sunt cele marcate Pelican din modelele 100N (1937-1954), 140 (1954-1964), 400 (1950-1956) si 500 (1950-1956), ca si modelele de creioane mecanice Auch 200 si 210.

Pe la mijlocul anilor ’50, brandul asa cum il stim noi azi a fost unificat sub numele universal de Pelikan, pe toate pietele din afara Germaniei.