Tocul Valeriei
18/12/2021
Sheaffer Triumph Sentinel
20/12/2021
Am scris si publicat recent o povestire, "Tocul Valeriei", o gasiti aici. Povestirea este evident o nascocire, o fantezie brodata pe motivul stilourilor Parker Vacumatic aparute la inceputul anilor 30. Fara a dori sa dezbrac de umor si farmec o povestire inchipuita (atata cat va fi fiind ea astfel), vreau sa o plasez in realul anilor interbelici. Mi se pare corect fata de cei ce au fost si nu mai sunt.
In Romania prima reprezentanta Parker, prin care se distribuiau exclusiv produsele Parker, a aparut in jurul anilor 1934-1935. Stim asta pentru ca primele reclama in acest sens apar in 1935 in ziarele de larg tiraj, textul fiind integral in limba romana. Insa stilourile si creioanele Parker erau vandute in sistem retail si la marile librarii Alcalay, Socec, Moderna, toate din Bucuresti. Ca o chestiune interesanta, grupul Socec era reprezentantul Wahl Eversharp in Romania, dar nu numai.
Nu stim daca se putea cumpara si din catalog pe comanda, insa se prea poate; in general reprezentantele straine in Romania isi impuneau propria metoda de a face business, daca piata si mediul de afaceri permiteau.
Reprezentantul firmei Parker in Romania a fost un comerciant bucurestean pe numele lui Max Grundhand, cu adresa de afaceri in Pasagiul Roman no. 41. Afacerea si compania au disparut in jurul anilor 1941-1942.
Pravalia din strada Doamnei no. 5 a mesterului Aurel nu mai exista. Sigur, ea era la numarul 5, insa este numarul 5 de acum acelasi cu numarul 5 de atunci? Strada are multe cladiri din perioada interbelica, si nu e greu de inchipuit cum arata aceasta zona in 1930-si ceva, cand are loc actiunea din povestire. Ca multe altele si multi altii, “ Aurel” a disparut si dumnealui in praful trecutului.
Un alt anunt ne informeaza ca pe Calea Victoriei la no. 23 se cumpara si vand stilouri si sunt disponibile si “reparatiuni”; nu spune insa cine. Anuntul este probabil de dupa 1934, pentru ca la no 23 existase Legatia Rusiei, demolata in 1934, pe locul sau construindu’se actualul Bloc Central Palace in acelasi an.
Dl. C. Coburg isi avea atelierul in Pasagiul (desi forma moderna a cuvantului este Pasajul, ezit sa folosesc termenul de azi. Cel de ieri parca are mai mult farmec) Macca Villacross, sub firma Ebonitul Socec. Se pare ca dl Coburg avea o experienta de 25 de ani in reparatia de stilouri, asadar un mester bine stabilit in lumea specialistilor din Bucurestiul interbelic.
Se pare ca dl Coburg se recomanda ca fiind "specialistul care a fost pe Academiei 2".
In monografia Pasajului Macca-Vilacross, arhitecta Ruxandra Nemteanu il mentioneaza ca unul din micile ateliere ce populau pasajul in perioada 1930-1940.
Atelierul STIL apare intr’un anunt din Cuvantul prin 1933, prin care anunta reparatia oricarui stilou, la adresa din Academiei no. 1, blocul Adriatica. Cladirea mai exista
Sigur ca au fost mult mai multe (cred) astfel de locuri, pravalii, oameni si mesteri. Nu multe urme au mai ramas de la ei, dar daca intr'o seara colinzi Bucurestiul si te uiti cu ochii mintii inapoi, ai sa vezi si ai sa auzi franturi din ce a fost odata.
Am incercat sa dau tocului Valeriei o trecere spre realitatea noastra si spre cea de atunci; este o poveste despre locuri care au existat cu adevarat, dar si despre un fragment de viata (fie ea si inchipuita) dintr’un Craciun interbelic si de ce nu, despre stilouri si oameni. 
