Infiintata la exact mijlocul zilei, vineri 25 Martie 421, si desfiintata de Napoleon Bonaparte fix pe 12 Mai 1797, cunoscuta si sub denumirea La Serenissima, Republica Venetiana a fost cel mai stabil si longeviv imperiu comercial din istorie. Cei doi piloni pe care si’a intemeiat puterea de’a lungul secolelor, constructia navala si breslele protejate, au facut din Venetia vectorul principal politico-comercial in Europa medievala. Succesul commercial al Serenissimei continea secretul fabricatiei si protectia industriilor sale, sau brand protection, cum am spune noi astazi.

In secolul al XIII-lea, ghilda sticlarilor venetieni este mutata pe mica insula Murano, aproape de Venetia. Acolo au fost mutati (obligatoriu) cu tot cu ateliere, familii cei ce cunosteau secretele meseriei si a retetelor de fabricatie. Dezvaluirea secretului de fabricatie se pedepsea cu moartea, la fel si plecarea de pe insula fara autorizatie. Tehnicile de producere a minunatelor obiecte de sticlarie erau (ca si acum) transmise din tata in fiu. Si acum, in atelierele Murano sunt folosite cuptoare care au aceeasi structura ca acum 1000 de ani, iar secretele sunt pastrate cu aceeasi strasnicie ca si atunci.

Printre produsele traditionale ale mesterilor din Murano se gasesc si tocurile si penitele de sticla, dezvoltate in sec XVIII. Au devenit rapid o alternativa pentru pana de scris folosita pana atunci.

Pana prin anii 1930’s, au fost deosebit de appreciate de caligrafi, dar nu numai. Erau perfecte pentru scrierea de scrisori, secretariat, registre si condici, desen. Inainte de dezvoltarea stilourilor si aparitia modelelor de dupa anii 20’s, erau extrem de populare in Statele Unite.

Produse manual, din sticla de Murano de cea mai buna calitate, penita de sticla este creata ca un element de sticla, de regula fusiforma, cu profil alungit mai mult sau mai putin. Mici santuri inconjoara elemental, de jur imprejur, pornind de sus pana la varf. Santurile pot fi rectilinii longitudinal, cu spirala mai mult sau mai putin pronuntata.

Micile canale/santuri sunt de de fapt “rezervorul” penitei, sau capilarele ei, daca vreti. Cerneala adera la penita prin aceste canale, air sub efectul gravitatiei se scurge inspre varf, alimentandu’l. Varful penitei este si el diferit, pentru diverse tipuri de caligrafie sau utilizare in diferite scopuri.

In jurul anilor 1920, incep sa apara stilouri cu penita de sticla. Motivele par a fi unele diverse: lipsa penitelor de metal la unii manufacturieri mai mici ca importanta pe piata, lipsa de penite ca piese de schimb la atelierele de reparatii, o moda a timpului, etc. Stilourile erau desigur deja prezente pe piata in acea perioada, si multe din ele, desi ieftine, nu erau totusi de unica folosinta si orice defect era reparat pentru ca stiloul sa ramana functional. Penitele de sticla erau o alternativa relativ ieftina pentru inlocuirea penitei de metal avariate. Mai bine o penita de sticla care scrie, decat penita deloc si un stilou inutilizabil.

Nu erau totusi foarte populare ca alternativa la o penita de metal in stilou; totusi producatori ca Melbi sau Spohr sunt exemple de firme care au produs stilouri cu penita de sticla sau ceramica in primele decade ale sec XX, fabricandu’le in Europa si exportandu’le in Statele Unite. Este foarte probabil ca existau si in SUA mici producatori care montau pe stilourile lor penite de sticla. Dar nu a fost o chestiune care sa ia un avant extraordinar.

In Marea Britanie, Rex a fost unul din producatorii de stilouri cu penita de sticla sau ceramica, pe langa altii, destul de numerosi, in aprox aceeasi perioada.

Probabil cel mai mare producator de stilouri cu penita de sticla a fost firma Spohr. Importurile de stilouri germane Spohr cu penite de sticla in Japonia la inceputul secolului XX au initiat si aici un soi de moda, aparand chiar cativa producatori de penite de sticla si aici.

Un exemplu european il constituie productia de stilouri Haro cu penite de sticla, manufacturier Hans Roggenbück, firma fiind situata in Silezia Superioara, si producea doar astfel de stilouri.

Alt exemplu: Walter Engele, un german care locuia in Italia, importa stilouri in piese vrac si le monta in Italia, instaland penite de sticla pe acestea. Este cunoscut ca in Italia, in anii 30, multe stilouri erau dotate cu penita de sticla.

Astazi, sunt foarte populare cu caligrafii si pasionatii de aceasta arta. Desenatori, pictori si artizani ai cernelii si hartiei folosesc penitele de sticla si tocurile cu penita de sticla pentru a crea frumos.