Mereu raman uimit de rezistenta acestui model de stilou. Parker a construit modelul 51 (vac, si apoi aero) cu o serioasa inclinatie spre durabilitate. Este adevarat ca nu prea are ce sa mearga prost cu un 51; materialele sunt de o calitate buna si designul de constructie cam evita folosiri care pot crea avarii serioase.

Bineinteles, partea mai “slaba” a sistemului este cea de sub grip: dispersorul este unul fin, care asigura un debit constant si aproape perfect. Partea “slaba” a acestui sistem este tocmai designul delicat (segmentele de aspersor/dispersor si tubul respirator), pentru ca exact aceasta zona se infunda cu cerneluri proaste, praf, scame de pe hartie culese de varful penitei, pigment uscat, etc. Primul semn ca se intampla asa ceva este atunci cand constati ca stiloul nu mai scrie cursiv, se intrerupe linia, porneste greu si se usuca imediat, scrii o pagina si apoi se termina cerneala, etc. In principal, un simptom este ca dupa ce l’ai incarcat, cerneala pare sa se termine foarte repede.

Nu se termina ea repede, ci se termina normal. Explicatia este ca din cauza infundarii sistemului aspersor/dispersor, se infunda si tubul respirator, si asta duce la o incarcare slaba a rezervorului. Mai pe romaneste, cand tu crezi ca ai tras destula cerneala in sacul-rezervor, de fapt nu ai facut decat sa pui cateva picaturi. Alea se termina foarte repede si ramai cu senzatia ca cerneala s’a evaporat, cand de fapt sacul era aproape gol, nu a tras cerneala in mod optim pentru ca stiloul era infundat. Simplu.

Va recomand sa cititi acest articol al meu aici, si nu prea veti mai avea probleme de acest gen. Evident, daca ceva merge prost, nu incercati sa reparati voi. Trimiteti la cineva care stie ce face; pretul platit pentru reparatie va merita inzecit, caci stiloul va continua sa functioneze si peste 30-40 ani.