Unul din cele mai des intalnite modele de pixuri de la Flaro, in anii 80. Era mai des intalnit decat celelalte modele cunoscute, si era ieftin. In acelasi timp, era si unul din cele mai usor de stricat pixuri de la Flaro: materialul folosit nu permitea folosinta indelungata. Mecanismul era simplu, copiat poate de la modelele similare ce existau pe piata in acei ani, avans mina cu buton mobil, stop si blocare mina cu pin pe un element alungit al butonului in interior, deblocare prin apasarea clipului pe pinul respectiv, sub actiunea arcului se retragea. Simplu si eficace, dar extrem de "stricabil"...

Partea slaba a modelului era materialul folosit, un termoplast casant. Primele (si singurele) care cedau dupa oarece timp erau fie pinul de blocare, fie clipul care se rupea. Evident, se putea intampal sa cedeze ambele, oricum ruperea unuia din aceste elemente facea pixul inutilizabil. Ce puteai face cu el stricat, intrebi? Pai infasurai butonul intr'o bucata de hartie si il bagai fortat in pix. Ramanea mina afara permanent, dar aveai ceva cu care sa scrii.

Veneau in mai multe culori, tin minte rosu, verde, negru, gri, alb, albastru. Din pacate, exemplarele ramase pe piata sunt extrem de putine; se stricau, se aruncau. Nu prea mai exista multe in stare de functionare, si nici stricate nu cred sa mai fie tone din acest model.

Si nu in ultimul rand, denumirea: PIX a fost preluat de la instrumentele de scris produse de Montblanc. Atat de "catchy" denumirea, incat a prins imediat la noi, si PIX a devenit in limba romana denumirea oricarui instrument de scris cu bila.