Stiloul Lamy 2000 nu mai are nevoie de nici o prezentare, cred. Pentru cei ce nu au citit posturile anterioare referitor la aceste modele de stilouri de la Lamy, vedeti Lamy 2000, Lamy 80 si 99E. (Lamy 80 Makrolon fiind precursorul modelului descris aici, iar modelul 99E unul vintage, cel care a stabilit configuratia initiala pentru alimentare si prindere sectiuni cu o-ring).

Acest Lamy 2000 a venit in atelier pentru multiple avarii: manseta sectiune fisurata, O-ring lipsa, filet corp rupt si uzat peste masura, penita avariata serios. Din acestea, doua sunt problematice: sudura mansetei si refacerea filetului de prindere a corpului-rezervor.

Sudura nu este una uzuala: materialul din care este facuta manseta (si de fapt, materialul principal din care este manufacturat stiloul) este makrolonul, un soi de fibra de sticla plasticizata, daca pot spune asa. Sau un polimer plastiloid, cu insertie de fibra de sticla, mai corect spus. Compusul este relativ solid si rezistent, cand e vorba de grosimi de peste 1mm, cum este corpul-rezervor, capacul, etc. Insa manseta decorativa de pe sectiunea penitei este extrem de subtire (0.8mm- 1.0mm) si fibra merge pe lungul/verticala acesteia. A fost nevoie de o filetare peste pas a corpului-rezervor in sectiunea penitei, si inelul de prindere care asigura frictiunea necesara fixarii capacului a alunecat peste pragul in care sta si a fortat partea superioara a mansetei. Rezultatul a fost ca manseta a crapat pe aproape toata lungimea sa.

Sudura makrolonului este dificila, pentru ca adezivii obisnuiti cu care lucrez nu prind pe materialul acesta. Cand spun adezivi obisnuiti, nu inseamna ca sunt comerciali, ci sunt retetele mele, testate si dovedite a fi excelente de’a lungul anilor. Fiindca majoritatea lor functioneaza pe principiul de “lip welding” prin reconversia materialului (solvent-based), actioneaza eficient indiferent ca este vorba de acril, celuloid, plastic, PMP, caseina, sau ebonita (nu toate tipurile). La makrolon, situatia este diferita, pentru ca materialul nu poate fi sudat prin reconversia de mai sus. Mai simplu spus, nu reactioneaza la solventi, data fiind compunerea chimico-fizica a fibrei de sticla (a compusului respectiv de fapt).

Pentru aceasta sudura, voi folosi un adeziv special, Makrolon® GP Polycarbonate, tipul semi-lichid, nu fasie. Aplicarea este extrem de dificila, pentru ca in contact cu aerul are doar cateva secunde pana la solidificare. Partea proasta este ca in cazul unei aplicari gresite, nu mai poti indeparta materialul sudat incorect.

Pentru refacerea filetului, sunt trei variante de rezolvare a situatiei: varianta de “cold mould”, in care amprenta negativa a filetului -mama din sectiune va fi replicata pe partea lipsa a filetului, varianta de umplere la diametru peste cota originala a zonei filetului rupt si retaierea filetului in grosul depunerii, si varianta scurtarii sectiunii penitei cu aprox 1.5mm (si evident, a feedului si a mansetei), pentru ca filetul-tata mai pastreaza 3 spire de filet neatinse. Scurtarea va aduce partea unde mai exista filet pe corpul-rezervor in contact cu filetul sectiunii de penita, putand inchide astfel stiloul. Ultima varianta are dezavantajul ca modifica definitiv designul, desi nu se va observa cu ochiul liber (1-2mm nu vor face nici o diferenta vizuala, atata timp cat nu stii la ce te uiti), insa va ramane un stilou modificat in design, ceea ce nu cred ca e dorinta clientului. Raman doar primele doua optiuni, asadar.

Desi nu este evident din foto, penita a fost pilita excesiv, avariind pastila de iridium in mod major. Va fi nevoie de o reslefuire si reconfigurare a intregii pastile, pentru a o aduce la capacitatea de folosire. Desi la cat iridium a mai ramas…e greu de spus ce va iesi si daca penita va mai putea fi folosita normal.