Rezerve creion REPUBLICA
09/10/2020
Stilourile lui Ceausescu
11/10/2020
Cam toata lumea avea un soi de etui sau husa, in care isi tinea stilourile sau pixurile. Sa zicem stiloul sau pixul...nu prea am vazut in anii aceia mai mult de un stilou per persoana, si in rare cazuri mai mult de un pix. Unii profesori aveau vreo doua parca, rosu si albastru, si unii adulti cum era vecinul nostru care le purta la camasa, vreo 3 bucati, dar era inginer si tare mandru de instrumentele lui de scris.
Cei mai multi scolari din vremea mea aveau penare de lemn, erau parca vreo 3 modele intrucatva diferite. Patate mereu in interior si cu urme grele de folosire pe dinafara, erau "ladita de campanie" a scolarului. Prin clasa a 6-a, am inceput sa vad la colegii mai cu pretentii penarele chinezesti, din vinilin/plastic, cu imagini "miscatoare" pe coperta si inchidere magnetica. Eu nu am avut modelele astea, si oricum mie mi se pareau a fi foarte...girlish. Un penar de lemn insemna ca esti un dur; penarul ala cu flori si pasarele si orhidee sau ce naiba mai erau... clar erau girlish.
Existau si etuiurile din piele, in general aduse de pe afara, si nu erau rare, dar la cumparat se gaseau cam rar. Le vedeai in general la oameni cu functii, sau la profesori, doctori, etc, mai rar sau deloc la scolari. Se fabricau si in Romania, pe o scara mica, sau daca stiai un pielar bun, iti confectiona unul frumos din piele.
PENARE PLASTIC
Incapeau cam 3 stilouri sau doua si un pix, sau pe acolo. Creioane nu incapeau, decat daca erau mai mici de jumatate (dimensiunea penarului fiind de 155mm in interior). Erau functionale, insa tot ce bagai in ele zornaia si trancanea ceva di granda, in drum spre scoala sau daca le carai dupa tine undeva. Nu aveau porturi de tinut fix stiloul sau pixul, le puneai inauntru si inchideai capacul, si toata treaba se transforma intr'un soi de maracas cu cerneala :). Mai exista si acum pe net de cumparat exemplare ale acestor modele de sa zicem penare.
In schimb suprafata materialului (un soi de termoplast) era destul de rugoasa pentru a putea lipi pe ele tot felul de abtibilduri si chestii, si aratau...interesant, mai ales alea cu masinute sau animale. Partea mai neplacuta era ca nu se prea mai puteau curata ok de pe urma unora din aceste chestii lipicioase. Mai bine le lasai acolo.
ETUIURI VINILIN
Foarte probabil fabricate la Sibiu. Erau universale, vazute peste tot, utile, dar grozav de usor de murdarit in interior. Depunerile de pe varful minei de pix pe acetatul transparent era ceva ce ramanea pe veci, nu se putea curata. Erau foarte utile, puteai tine in ele cam orice instrument de scris (si nu numai: tin minte asistentele de la scoala, tineau termometrele in aceste etuiuri). In diverse culori, le puteai capata atunci cand cumparai vreun pix sau stilou mai ieftin; nu tin minte totusi daca se vindeau si separat.
Unele din ele erau imprimate cu cartusul Flaro, unele aveau imprimat si NII / STAS-ul respectiv, iar formele acestor etuiuri variau si ele. Unele erau drepte cu colt rotunjit, altele (ca acesta) mai conice, dar in general era vorba de o foaie de vinilin (cu model sau nu) peste care era lipita termic o fata de acetat moale transparent. Mai erau si modelel cu ambele fete de vinilin, dar mai rare.
A, si inca ceva: iarna pe ger, se crapau foarte usor :) .
CUTIILE DE PREZENTARE
Cele de plastic erau mai rar capatate, pentru ca veneau in general cu stilourile respective, atunci cand le cumparai. Nu tin minte sa se fi vandut separat; poate ma insel, dar cred ca astfel de cutii erau accesorii la stilouri mai scumpe. Erau interesante, dar nu cara nimeni stiloul in asa ceva, din ce amintiri am; era incovenient si dificil, se puteau desface foarte usor, etc. Dar cine folosea stiloul la munca de birou, putea sa tina o astfel de cutie pe masa, si stiu cazuri cand erau lipite de birou, si stiloul statea acolo gata de luat si scris cu el. Erau de mai multe feluri, unele inscriptionate cu cartusul Flaro simplu (ca acesta de aici), unele aveau pe ele gravat modelul stiloului.
Insa si cutiile astea erau relativ rare in vremea copilariei meie si a vremurilor de scolar; cele mai multe stilouri pe care le avusesem erau ieftine, veneau fie in cutii simple de carton sau chiar fara nici o cutie, era vandut asa, in nud, la librarie.
Unele stilouri veneau in cutii de carton, dar si acestea erau frumos colorate, in special daca modelul facea parte din loturile de export. Exemplu este aceasta cutie de Flaro Astra 101, anii 70, carton de buna calitate si print durabil, cu interiorul de matase alba, in stare exceptional de buna. Era un model de top al Flaro, introdus in 1972, si destinat in cea mai mare parte exportului.
Stilourile mai scumpe aveau un mod de prezentare si mai frumos, in cutii de carton captusite cu catifea (sau ceva de acest gen), cu capac de acetat, ma rog, chestii fine pentru un comert socialist. Exemplu de aici este de o cutie de prezentare a unui stilou Flaro Selena M, si a venit impreuna cu stiloul (nou, nefolosit). Cutia prezinta unele urme de depozitare, insa si ea este nefolosita.
ETUIURI PIELE
Le vedeai destul de rar, cum am mai spus. Insa existau, in variantele fabricate in ateliere in mod oficial, sau importate, sau facute artizanal. Ai spune ca numarul celor artizanale trebuie sa fi fost relativ redus; eh, ti'as spune ca artizanalul (mai ales cel neoficial) era extrem de raspandit in Romania socialista. Nu cred ca era gospodar sa nu aiba ceva facut "de cumatrul meu" in fabrica unde acesta lucra...intelegi ideea. Cum am spus, artizanalul era extrem de raspandit.
Exemple etuiuri de piele marcate, modele din 1975-1985, ca exemple de etuiuri "oficiale", fabricate in sistemul de stat. Unul din aceste etuiuri de mai jos este identic cu cele produse sub sigla Flaro, insa nu are nici un inscris nicaieri, si este nou/nefolosit. Este foratr probabil unul din ultimele modele inainte de 1989, ramas in stoc si nemarcat pentru vreun motiv oarecare.
Acesta de aici mi'a fost vandut acum ceva ani de un senior de prin Craiova, fusese director la una din intreprinderile locale, inainte de 89; mi'a spus ca acest etui i'a fost confectionat de un mester de la UCECOOP in Craiova, prin anii 65. Probabil ca asa si este, etuiul prezinta urme de lucru manual pe el, si nu este gravat. Mesterul a facut o treaba foarte buna, si a fost inspirat folosind matase in interior, drept protectie. In felul asta, etuiul s'a pastrat extrem de bine pentru varsta lui.
