Toc purtaret fara sfarsit

Exact. Toc purtaret fara sfarsit. Sa fiu mai precis, versiunea mea a unui astfel de instrument de scris, inspirat de obiectul similar astfel botezat de Petrache Poenaru. Am construit acest instrument, doar pentru a imi dovedi mie ca este posibil, si bineinteles, pentru ca am vrut sa vad daca pot. Evident, nu are legatura cu Petrache Poenaru, nu in sensul folosirii numelui pentru cine stie ce motive obscure. Singura legatura este incercarea de a dovedi ca un astfel de instrument de scris putea fi construit de cineva care intelegea principiul.

Poenaru l’a inteles, e clar si fara dubii. Ca nu l’a facut asa, nu  este relevant. El a produs un instrument asa cum a crezut el ca e bine, altii l’au construit in alt mod. E doar o intamplare nefericita a istoriei ca Poenaru nu a dus mai departe ideea. De ce, poate e bine sa cititi si articolul meu de aici: Legenda Poenaru.

Pentru a fi exact, similaritatea se cam opreste la principiul de functionare; diferentele sunt mari, in primul rand la materiale. Unde Poenaru a folosit tuburi din pana de gasca, eu am folosit tub de cupru. Penita folosita de mine este o Zebra otel, care ca idee functionala se apropie de ce a folosit Poenaru. Principiul de functionare nu este similar cu al lui Poenaru, dar sunt convins ca l’ar fi inteles si aprobat, asta ca sa fiu modest. In general, materialele erau disponibile in vremea lui, si asta e un fapt.

Sistemul este unul diferit, pe principiul schimbarii presiunii in tubul rezervor, si anume prin actionarea unui piston in interiorul unui tub dublu, in capatul instrumentului (cel opus penitei, adica). A se nota aici ca actiunea  si efectul manevrarii pistonului nu sunt deloc diferite de cele din vremurile noastre: acum rolul unui piston este de a introduce cerneala in rezervor (in principal). Aici in acest caz, rolul pistonului este (in mod general) de a aduce cerneala proaspata pe un varf de scris, care si’a epuizat cantitatea de cerneala din zona de contact cu hartia. Simplu.

Avantaje? In primul rand pentru mine, eu scriu cu tocul in mod curent; cu instrumentul acesta, nu mai trebuie sa ma opresc din scris sa moi penita in calimara, etc. Doar actionez pistonul 1mm si pot scrie in continuare fara intrerupere. Evident, instrumentul are si o solutie pentru a avea un debit de cerneala constant, fara sa mai modific presiunea din rezervor prin intermediul pistonului. Cum? Va urma 🙂

Acesta este instrumentul construit de mine:

Interesant, nu?

Voi reveni in zilele viitoare cu schematica si pasii de constructie. Va fi si un video care sa arate pe viu principiul de functionare. Oricum sunt aproape convins ca ati priceput cum “functioneste” chestia asta 🙂 🙂 🙂 .

Doar un ultim cuvant acum: am ales denumirea articolului sa fie “Toc purtaret fara sfarsit”, pentru a populariza munca lui Poenaru. Instrumentul nu se numeste asa, din respect pentru munca lui. Inca nu are un nume, nu are nevoie si nici nu cred ca va avea. Va ramane un prototip. Este, daca vreti, doar rezultatul curiozitatii mele.

Partea a II-a >>>>>>

Comments are closed.