Muzeu stilouri

Articole recente

Stilourile Reginei Maria – partea II

19/07/2019

Stilourile Reginei Maria – partea II

19/07/2019

Asadar, in prima parte a acestui studiu am trecut in revista cateva modele de stilouri din perioada 1890-1910, si vorbeam de posibilitatea si probabilitatea ca Regina Maria sa fi ales unul dintre acestea. Sa ne intelegem: vorbim aici de probabilitati, si nu de certitudini.

Dat fiind locul nasterii reginei (Anglia), este posibil ca stiloul ales sa fi fost unul manufacturat in aceasta tara, de ex De la Rue “Onoto”. Pe de alta parte, fiindca familia sotului sau, in care intrase maritandu’se cu Ferdinand, era de extractie germana, este posibil ca alegerea unui stilou german sa fi fost un gest de recunoastere si respect pentru familie in general, si pentru Carol, in special. Incordarea pe care a afisat’o acesta la primirea in familia regala dupa casatoria Mariei de Edinburgh cu nepotul sau probabil ca era ceva ce Maria ar fi dorit sa inlature. Familia, in special Carol, s’a muiat mai tarziu, desigur; au ajutat si micile gesturi de genul acestuia de mai sus? Speculez, desigur.

Dar ce stim pana la urma, inafara dubiului, despre  instrumentele de scris (toc sau stilou) folosite de ASR Printesa Marie de Edinburgh, si mai apoi de MS Regina Maria a Romaniei ? De fapt, cercetarea aceasta, mica si saracuta in raport cu cercetari similare pe alte teme legate de Casa Regala a Romaniei, dezvaluie anumite chestiuni cu caracter de certitudine, legate de subiectul tratat. Desigur, rezultate si date interesante, insa nu sunt complet edificatoare. Ce pot face este sa pun dovezile in fata voastra, si impreuna sa le analizam; o munca in echipa face minuni.

Asadar, ce stim cu siguranta?

In primul rand, stim ca aproape toate notele si jurnalele au fost scrise folosind o penita de tip “stub”. Era acest tip de penita unul preferat, si de ce? Nu am gasit dovezi (pana acum) ca ar fi folosit alta linie pentru penitele pe care le’a folosit de’a lungul anilor, inainte si dupa incoronare. Inclin sa cred ca prefera sa scrie cu un stub, pentru ca oferea o variatie de linie foarte buna, intr’un mod aproape artistic. Mostrele obtinute si publicate aici dovedesc faptul ca Reginei ii placea sa foloseasca “infloriturile” clasice al caligrafiei, si o penita de tip stub este excelenta pentru acest tip de scris.

Avea un scris frumos, insa clar nu unul caligrafic; scriptul este unul specific perioadei, clar, cursiv, dar totusi unul normal. Scriptul folosit este unul ingrijit, urmare a unei educatii bune; se vede ca si’a facut mana in ale scrisului folosind tocul cu penita, chestiune normala de altfel. Foarte probabil ca penita de tip stub era preferata si pentru ca oferea variatia de linie aproape similara cu a unei penite superflexibile de toc, dar in mod mai rigid.

Cea mai timpurie mostra de scris a Reginei (la data semnaturii de mai jos, era inca Printesa Marie de Edinburgh, sotia Principelui Ferdinand), dateaza din 1904. Este un facsimil al semnaturii, dintr’un album fotografic cu adnotari ale Reginei pe multe din pagini. Intitulat “1904 -March to September”, albumul contine fotografii ale Mariei, familiei regale a Romaniei, locuri si oameni din epoca, personalitati mondene si politice, fotografii din calatoria familiei regale si al anturajului acesteia, de’a lungul tarmului romanesc al Dunarii, pe vasul “Orient” in 1904, si multe altele.

Pe langa semnaturile familiei regale, gasim si cele ale unor membri ai anturajului regal: Sturdza, Emanoil Porumbaru. Vizibila este semnatura Mariei, in cerneala si cel mai probabil cu tocul cu penita. Cel mai probabil ca semnatarii au folosit acelasi toc si aceeasi cerneala, fiecare la randul sau. Ca un fapt divers, se poate vedea ca in 1904, semnatura Mariei este diferita de cea de mai tarziu. Timiditatea printesei poate fi vazuta in semnatura de aici, dupa parerea mea. O printesa inca straina locurilor si familiei, cu un rol relativ sters, fata de ce va insemna mai tarziu pentru Romania. O printesa inca tanara in spirit si trairi, inca nedefinita complet. Peste 10 ani, printesa, devenita regina in toamna lui 1914, va fi un complet alt spirit.

Mostre de scris – cronologie

Prima este cea din 1904, de mai sus. Incepand cu 1913 sau 1915, nu este clar), mostrele devin mai ferme, mai hotarate, mai “pline”, penita ramanand aproape aceeasi (sau alta, dar de exact acelasi tip):

1913 – Penita este deja un stub, si semnatura este deja formata, va fi pastrata pana in anul 1938, anul decesului. Sub ea, semnatura Regelui Mihai, nu cunosc contextul.

Nota scrisa cel mai probabil in timpul razboiului 1916-1918, sau imediat dupa acesta. Indemnarea la pomenirea soldatilor cazuti face parte probabil din seria de celebrari si comemorari ale efortului de razboi, serie inceputa in 1918 in iarna, si continuata in urmatorii ani. Regina era in fruntea acestor lucrari de comemorare a eroilor armatei romane. Asa ca, cel mai probabil, semnatura dateaza din 1917-1922, an in care astfel de proiecte incep sa devina mai rare.

In mod cert un stub, relativ redus in flexibilitate. Nici cuvintele nici semnatura nu prezinta caracteristici de alternanta in linie care sa spuna “penita toc superflexibila”. Semnatura clar facuta cu o penita cu flexibilitate redusa, de tip stub. As spune chiar ca e vorba de un stub italic cursiv, dupa cu sunt taiate literele.

Clar un stub, cu caracter (posibil) de italic pronuntat, si cu flexibilitate redusa. Punctul de sub semnatura, cel format pe linia de incheiere a acesteia, are profilul patrat. Nici o penita superflexibila nu poate face un punct gros de asemenea mici dimensiuni pe verticala.

Doua texte in franceza, scrise si semnate de Maria (Marie), texte cu caracter de nota personala trimisa unor apropiati (primul text multumeste pentru serviciile aduse ei de cand este regina, asadar dupa 1914, iar al doilea text este unul cel mai probabil din timpul razboiului “reposer des odeurs de desinfectant et de tout de choses tristes”. E clar o referire la conditiile de front in care lucra si traia, in 1917.

Penita este una flexibila de tip stub (“e”-ul de la finalul “Marie”, “a”-ul de la “Marie”, compus din doua linii diferite: subtire/gros, bucla de la “M”). Cerneala este una neagra, cel mai probabil ieftina, gasita pe piata de razboi, sau cine stie, poate din rezerva ei, luata in refugiu in Moldova la sfarsitul lui 1916. Daca e toc sau stilou, nu stiu, insa judecand dupa faptul ca tot ce a scris dupa acest moment prezinta acelasi tip de penita, inclin sa cred ca instrumentul cu care a scris aceste note este un stilou.

Fotografie a reginei cu Printul Mircea. Pe fotografie este prezenta adnotarea “My little Mircea – 1916”. Penita este aparent un stub sau similar, dar flexibil, cerneala probabil neagra, acum destul de stearsa. Scriptul pare sa prezinte caracteristici de penita superflexibila, in special in codita literei “Y”, si la buclele literei “r”. In mod particular, shadingul din linia literelor indica o flexibilitate mare. Stilou sau toc? Nu stiu, dar existau ambele variante pe piata, cu astfel de penita. Featheringul prezent este datorat atat hartiei de calitate nu foarte buna, cat si zgarierii hartiei cu penita. Suspectez prezenta unui toc cu penita ultr-flexibila aici.

Clar un stub, cu flexibilitate redusa. Adnotare pe fotografie, 1917.

Pare aceeasi penita ca cea folosita la nota in limba franceza, de mai sus. Un stub, relativ flexibil, umed. A folosit flexibilitatea penitei (la maxim) pentru a semna, iar pentru datare, a rotit penita pentru a scrie pe muchie.

Nota din 1924, scrisa cu o penita ce pare a fi un stub. Nu pune presiune aici pe penita, si se poate spune ca debitul stiloului era unul bogat; linia este nefortata, dar plina, fara shading.

Nota din 1926, acealasi tip de penita. Stubul este evident, liniile orizontale sunt subtiri, iar legatura dintre litere este clar facuta de o penita stub, cu ceva flexibilitate.

Text in engleza cu subiect Baha’i, 1936, cu doi ani inainte de deces, acelasi script, acelasi tip de penita ca mai sus.

Ultima mostra de semnatura, datata 1938, anul decesului. Acelasi tip de penita.

Penite folosite

Stim de stub, si tipul asta de penita pare sa fie cel mai folosit in scrierile ei, fie note, jurnale, mentiuni pe fotografii, etc. Manufactura penitelor in perioada discutata oferea aceste tipuri de penita, pentru destul de multe modele de stilouri: Waterman, Onoto, Kaweco, Parker, si altele.

Acesta de aici este o penita Stephens, produsa pe la 1923; desigur, este in afara perioadei cercetate, insa este un model de stub care se producea inca de pe la 1905. Era o linie care placea grozav, in special pentru efectul replicat pe hartie, cel al unei penite de toc, dar fara apasare. Sa zicem ca era un model deosebit de apreciat.

Cerneala folosita

In cea mai mare proportie, se pare ca ii placea nuanta de cerneala blue-black, desi am gasit si unele mostre de scris in culoarea albastra, dar si negru. Sigur ca pigmentul din cerneala s’a decolorat in ultimii 80-100 de ani, dar faptul este ca nuantele sunt inca foarte bine si clar recunoscute, pe suportul de hartie folosit, fie el hartie fotografica sau pagina de jurnal.

In notele de jurnal din timpul razboiului, cerneala folosita este fie neagra, fie blue-black, fie albastra. Este clar ca alternanta este data de greutatea cu care se putea aproviziona; cerneala era la urma urmei daca nu un lux, in mod sigur nu era o prioritate in perioada de refugiu.

Va continua.


Nota copyright: Textul si ideile sunt proprietatea intelectuala a Stilouri dei Ieri; imaginile postate aici nu sunt proprietatea Stilouri de Ieri, au fost preluate si publicate in contextul studiului doar pentru scopuri educative si informationale.

Print Friendly, PDF & Email

Legenda Poenaru

legenda poenaru

Ultimele reparatii

Din atelier

SDI pe Facebook

Curiosi in vizita

  • 43,686
×