Waterman’s Ink Vue
26/04/2021Sistemul cu buton
07/05/2021Desi primul patent pentru incarcare cu levier a fost eliberat lui W. Sheaffer in 1907, sistemul fusese imaginat cu ceva timp ianinte, pe la sfarsitul sec XIX-lea, se pare de catre Whitney. In tot cazul productia in masa a unui stilou cu acest sistem de incarcare apartine Sheaffer. Sistemul cu levier apartine unei familii mai mari de sisteme de incarcare, numita "sisteme de compresie laterala". Aici intra incarcarea cu buton, lama excentrica, tipul matchstick, tipul moneda, crescentul de la Conklin, etc.
Principiul este unul relativ simplu: indiferent de cum este atasat levierul de corpul stiloului, acest levier este o piesa metalica (la unele Swan, de ex, este confectionat din ebonita), prins pe corpul stiloului in varii modalitati. Ridicand un capat al levierului, celalalt capat pivoteaza inauntrul corpului, apasand pe o lama/bara metalica, care la randul ei apasa pe un sac de cauciuc, expulzand aerul din acesta. La retragerea lamei/barei de pe sac, acesta revine la normal, tragand cerneala in sac. Lamele, sistemul de prindere a levierului pe corp, directia de pivotare, tipul si forma lamei/barei interioare difera, dar principiul ramane unul singur.
Simplu, eficace, usor de intretinut, durabil. Datorita acestor 4 criterii, stiloul cu levier si sac de cauciuc a facut cariera, si inca este produs in prezent (de obicei in editii limitate si doar de catre anumiti producatori, putini la numar).
Descrierea fiecarui sistem descris mai jos nu este necesara, imaginile si modul de functionare a levierului in fiecare din exemplele aratate fiind self-explanatory, cred. In tot cazul, daca este necesara vreo lamurire, astept comentarii si/sau intrebari.
Am tinut sa spun ca sistemele de mai sus nu epuizeaza nici pe departe lista de tipuri de incarcare cu levier. De ex, unul din cele mai ciudate si complicate sisteme cu levier este cel montat pe Waterman's Lady Patricia Ink Vue, articol publicat aici. Sistemul este unul hibrid, care transforma levierul si lama interna intr'un soi de vacumatic. Sacul nu mai slujeste drept rezervor, ci este comprimat de levier si lama pentru a crea vacuum in corpul rezervor al stiloului.
3 Comments
Cu plăcare!
O rectificare la ce am scris mai sus. Varianta Riesenberg (se pare că aplicată în proporţie incomparabil mai mare pe stilourile Swan decât varianta Tanimura) are mişcare în sens antiorar la levierul mare şi sens orar la levierul mic. În plus, bara presoare are o gaică în care se află capătul levierului de contact. Versiunea Tanimura nu are gaică şi, din câte am dedus din desenul aferent patentului, era necesară o forţă mai mare pentru umplere decât în cazul versiunii Riesenberg.
Nu în ultimul rând, unul din adversarii stilourilor cu levier este lipsa răbdării persoanei care umple stiloul. Pur şi simplu uită că, după ce levierul a ajuns în poziţie de repaus, mai trebuie să se aştepte câteva secunde până sacul aspiră cerneala.
Primul levier – dacă am înţeles bine – a apărut în 1891. Nu ştiu dacă stiloul respectiv a fost doar prototip sau a intrat în producţia de serie.
La levierul “split” s-a impus (dar doar pentru o perioadă scurtă de timp; dacă am înţeles bine, e vorba doar de anul 1919) varianta Riesenberg (cea ilustrată mai sus). Aici, cele două leviere pivotează în sens contrar (sens orar pentru levierul mare; sens antiorar pentru levierul mic), levierul mic fiind cel “de contact”. Cealaltă versiune (Tanimura) avea acelaşi principiu de funcţionare, dar pivotarea ambelor leviere se făcea în sens orar, levierul de contact fiind cel mare. Sintagmele “sens antiorar” şi “sens orar” se referă la cum apar în desenele care ilustrează patentele.
La cele 4 caracteristici (simplu, eficace, uşor de întreţinut şi durabil) se mai adaugă, uneori, una: banal. Mă refer aici la firmele Concklin şi Swan. Să le luăm pe rând:
1. Concklin. Înafara semilunei, Concklin a mai patentat:
– o arcadă cu colţuri rotunjite (un fel de semilună rectangulară) care se bloca cu acelaşi tip de brăţară ca şi semiluna
– o proemineţă (hump) blocabilă cu o brăţară dublă; de fapt, două brăţări unite cu un fel de tijă, ambele brăţări având o “scobitură” care să permită acelei proeminenţe să coboare pentru a presa sacul; în toate cazurile, semiluna / semiluna rectangulară / proeminenţa făceau corp comun cu bara presoare. Trecerea la levier pare să fi făcut, pe termen lung, mai mult rău decât bine companiei. Levierul pare să fi fost soluţia de avarie pentru Concklin.
2. Swan. Imediat patentării celor două variante de levier divizat (splitat), Swan a trecut la “levierul simplu”, mult mai banal în comparaţie cu oricare din cele două variante de levier divizat. Totuşi, Swan nu a trecut prin declinul de care a avut parte Concklin.
Sigur ca sistemul hump si crescent sunt printre cele pe care nu le’am enumerat in articol. Interesanta descrierea dvs, si ajuta la intelegerea diverselor modalitati de incarcare a unui stilou. Multumesc !