Replica toc sec. XIX

Acum ceva timp am vizitat muzeul Johann W. von Goethe din Viena. Unul din exponatele de acolo mi'a atras atentia: "Toc de trestie folosit de administratorul proprietatilor lui Goethe, pe la 1828. Tocul era un tub de trestie si o penita simpla, fara capac sau feed.

DSC_8430

Toc trestie, model Atelier


Tocul in sine nu avea nimic deosebit, de fapt denumirea corecta este de "nib holder". Reprezentativ pentru instrumentele de scris care au inlocuit treptat pana incepand cu a doua jumatate a sec XIX, tocul putea fi un simplu segment de lemn (trestie, bambus, os, fildes, metal, si mai tarziu ebonita, celuloid, sau bachelita), la care se atasa prin diverse metode o penita de metal (otel si mai tarziu si aur).

Multe din tocuri (holdere) erau ornate sau fabricate din materiale scumpe, multe cu intarsii de aur, fildes sau alte materiale costisitoare.

Penitele de otel devenisera in jurul anilor 1810-1820 ceva relativ obisnuit, dar pana inca era folosita extensiv. Mai ieftina decat o penita de otel, si in tot cazul mai usor de intretinut, si putea fi refolosita de mai multe ori, prin re-ascutirea varfului. Pana a fost folosita in unele medii pana pe la 1850-1860 chiar, dupa care tocurile au devenit normalul.

Odata cu incheierea perioadei Art Deco, tocurile in sine au devenit mai simple, mai orientate catre scopul lor decat spre obiect de lux; exemple mai deosebite pot fi vazute chiar si dupa 1930, dar mai rar. In prezent, se pare ca revin pe piata, pentru cei ce doresc sa invete scrisul caligrafic in diverse maniere de script.

nibhis

O Istorie a penitelor (PDF)


DSC_8435

Toc trestie, model Atelier

Conceptul

Un tub, sigilat in ambele capete, cu penita otel instalata si protejata de un capac, feed din fir metalic, convex spre varful penitei, pentru retentia de cerneala necesara unui scris mai indelungat decat cel obtinut prin inmuiere repetata in calimara.


Constructie si materiale

Trestie si pluta. Tubul principal si capacul din trestie, intarite prin lacuire transparenta, doi cilindri de pluta care infunda tubul in ambele capete. In capatul penitei, pluta slujeste si ca holder pentru penita si pentru fixarea si pozitionarea feedului metalic.

DSC_8431

Capacul tocului: trestie, pluta si inel metalic


DSC_84888

Penita otel Leonhardt, linie stub 1.0mm

DSC_84889

Revers penita, cu feed metalic convex in lungul ei

Penita si retentie cerneala

Penita instalata este una normala, de toc, fabricata in jurul anilor 1920, model produs de firma Leonhardt. A fost slefuita in linie stub, 1.0mm, im Atelier. Modificarea liniei a condus la diminuarea cantitatii de cerneala captate sub penita, si astfel a fost nevoie de refacerea acestei rezerve. Din pacate, odata modificata, penita a refuzat sa se comporte normal (in sensul captarii cernelii pentru mai mult decat jumatate de cuvant), si atunci am decis sa experimentez cu un feed din fir metalic (cupru), instalat de'a lungul penitei, in convex. Feedul continua pana la 2mm sub breather, pentru ca la atingere pe hartie dupa incarcare sa nu depuna toata cerneala intr'un singur punct.


Nota: am incercat sa fac acest toc fara nici un material modern, toate cele folosite erau disponibile in jurul anilor 1850, cu aproximatie. Trestia desigur, dar si pluta erau materiale deja folosite la mijocul sec XIX. Penitele erau deja produse si folosite pe o scara larga, iar metalul tras in fire (sarma) era extrem de utilizat (nu uitam ca ne aflam in plin boom industrial). Un astfel de toc putea fi fabricat fara nici cea mai mica problema in orice atelier, oriunde in Europa, de ex.


sc

80 cuvinte, cu doar doua alimentari ale penitei. Click pe imagine pentru zoom.

Consideratii

Nu tin minte daca am vazut undeva acest concept de marire a retentiei de cerneala pe o penita de toc; este posibil sa fi auzit de chestia asta undeva, sau sa o fi vazut undeva...nu mai tin minte, cinstit sa fiu. De aceea, nici nu consider ca e o inventie a mea, pentru ca imi vine greu sa cred ca de'a lungul ultimilor 200 de ani nu s'a gandit nimeni la asta. Cel mai probabil am replicat ceva ce exista deja, fara sa imi dau seama, asa ca luati si voi ideea ca atare.

Retineti ca nu am folosit cerneala caligrafica (mai densa), ci o cerneala pentru stilou, care este mai diluata. Probabil ca in combinatia cerneala caligrafica, feed metalic si varf normal (nu customizat) de penita, numarul de cuvinte se mareste considerabil. Dar asta o lasam pe altadata, acum inapoi la reparat stilourile si penitele clientilor.


Leave a Reply