Modele relativ putine
Multitudinea de modele de stilouri produse in Romania in perioada 1955 - 1989 a avut nevoie evidenta de penite, si multe. Au fost produse intrún spectru relativ restrans de modele, daca stai sa judeci numarul mare de modele de stilouri. Adica un model de penita era folosit la mai multe modele de stilouri. Asta nu a fost niciodata o problema, insa faptul ca penitele erau de o calitate si materiale sub-normale a reprezentat o problema serioasa.
Cum spuneam, au fost foarte multe penite produse, si erau necesare. Importurile de penite (in principal din Germania Democrata) au incetat undeva dupa 1971-72, lasand piata romaneasca sa se descurce.
Si s'au descurcat, producand fie in fabricile de productie stilouri, fie in sub-sectii infiintate sau profilate dupa nevoie.
Manufactura cu lipsuri
Materialele, in proportie covarsitoare, au fost cele provenind din diverse aliaje continand fier, in diverse duritati. Foarte rare pastilele de iridium, penitele erau de obicei ambutisate sa contina pointul. Ambutisarea se facea la rece, din foaie, stanta / gravura era imprimata la momentul ambutisarii. Gravurile au variat in oarecare masura, insa erau prost facute (pentru a nu deforma penita, poansonul erau asezat prea sus in presa, abia atingand metalul, in multe cazuri printul era doar pe jumatate poansonat).
Vom discuta aici doar despre penitele de stilou fabricate in Romania, si doar de cele intalnite de mine personal pe stilourile ce mi'au trecut prin mana sau aflate in colectia mea.
Discutiile despre penitele de toc, desen tehnic si altele, produse in Romania, le amanam pentru alta adata.
Flaro 51FK, aprox 1975
Consideratiuni despre export, penite de aur si renasteri
Aurul a fost un material care nu a fost folosit aproape niciodata in productia penitelor in Romania. Ce penite de aur erau necesare pentru unele modele scoase in anii 70 la export, au fost importate. Extrem de putinele exceptii intaresc regula de aur: fara aur. In schimb, curios, se importau in numar relativ mare stilouri cu penita de aur. Este drept, aceste importuri au scazut pana la insignifiant dupa 1980-1982.
Evident ca simpla prezenta a unei penite de aur pe stilourile romanesti nu ar fi putut in nici un caz determina piata externa sa accepte in numar mare importul de asemenea produse; slaba calitate a materialelor, ramanerea in urma dpdv al designului dar si extrem de posibilul conflict cu drepturile de proprietate intelectuala (in cazul unor modele produse la Flaro) nu ar fi putut niciodata sa reprezinte o carte de vizita respectabila pentru industria romaneasca producatoare de instrumente de scris.
Da, sunt perfect de acord ca stilouri, pixuri, creioane si alte asemenea produse romanesti au fost exportate in afara Romaniei. Doar ca vasta majoritate a exporturilor a fost facuta sub umbrela unor relatii comerciale in care Romania exporta multe altele, si aceste produse de papetarie erau incluse secundar. Dau aici exemplul exporturilor in Republica Democrata Germana, Uniunea Sovietica si China, intr'o mai mica masura.
Tarile arabe au avut si ele parte de numere modice de instrumente de scris romanesti. In general daca te uiti cu ce tari intretinea Romania socialista relatii, sunt sanse bune ca stilouri de la Flaro sa fi ajuns acolo, impreuna cu cantitatile uriase de otel, profile si masini industriale, printre altele, desigur la pachet cu inginerii si muncitorii romani. Insa ce nu a reusit sa faca Flaro a fost sa fie prezent in tarile occidentale in numarul si la calitatea la care exportau de exemplu Cehoslovacia (Hardtmuth, Koh I Noor), Ungaria (Centropen, ICO), sau Croatia (TOZ, Penkala). Pur si simplu nu s'a putut, si Flaro a inteles ca era un jucator mic intr'o tara mica. Mda, putem spune ca nici Ungaria nu e mare (sau Croatia). Asa e, insa asta este o alta discutie, pentru altadata.
Inexistenta penitelor din material nobil pe stilourile de export a insemnat (printre altele) o diminuare masiva a cererii externe, ducand la fixarea brandului Flaro (Archimet, etc) ca un produs pur national, fara impact major asupra pietii externe. Cateva modele selectate, atent si strict controlate, ar fi putut transfera cunoasterea si acceptarea stilourilor romanesti in afara tarii catre tari cu cerere pentru produse de calitate, cu consecinte bune de business pentru Romania, in timp. La final (1990), putinele piete externe de desfacere (existente in cadrul unor acorduri politice, nu neaparat si economice) au cazut in momentul in care lantul de productie socialist a cazut si el, odata cu prabusirea regimului ce il consolidase. Si aproape in acelasi timp, tarile care comandau produse de la noi au inceput sa treaca prin propriile cosmaruri (Libia, Irak, URSS, Egipt, Germania de Est).
Cum s'a dovedit, anii 90 au insemnat moartea industriei instrumentelor de scris in Romania, si a exporturilor desigur. In jurul nostru, existenta unui export masiv si recunoasterea calitatii produselor la nivel international au determinat renasteri spectaculoase ale industriilor de producere a instrumentelor de scris din fostul lagar socialist.
Penita no. 65 cod "MB "pentru stiloul Flaro Titan Mk 2 si 3
Si o penita interesanta, recoltata de pe un Flaro Scolar, restaurat acum si prezent in colectia Atelier. Marcata "Chromix 2 Blanzy Poure", este din otel, ambutisata la rece, breather in forma de romb, fara iridium, foarte asemanatoare cu o penita de toc. Este o penita elastica, extrem de fina la scris, fabricata de Blanzy Poure & Cie in Franta in perioada interbelica. Este legata de brandul francez Chromix, producator de stilouri in aceeasi perioada (pentru foarte scurta vreme)
