A fost odata Conklin…

Conklin a fost oficial inregistrat ca firma in 1898, insa Roy Conklin era deja conectat cu business-ul de stilouri inca din 1891. Succesul companiei s’a datorat in principal inventiei “Crescent Filler”, primul sistem de incarcare automatica a unui stilou.Dupa succesul initial, compania intra intr’un declin gradual, incetand productia complet in jurul anului 1948. Se pare ca motivul principal a fost inabilitatea de a inova incontinuu si de a merge odata cu vremurile, piezand procente serioase din piata si ramanand constant in urma celor “4 Mari”.

1901 – Conklin Pen Manufacturing Co este incorporata oficial in Toledo, Ohio. Totusi, compania fusese fondata de Roy Conklin, in 1898, sub numele Self Filling Fountain Pen Company, impreuna cu CB Bundy. Doar cu un an inainte, Conklin luase un patent pentru primul sistem automatic de incarcare a unui stilou, pe care l’a numit Crescent Filler.

Aparitia modelului Conklin Crescent Filler a insemnat aparitia primului stilou cu un adevarat sistem de incarcare automata; primele modele ale acestui Crescent filler au fost facute in ebonita, doar ca ceea ce le deosebea de celelalte modele de pe piata era sistemul de incarcare. Datorita acestuia, compania are un success urias, propulsand’o in varful clasamenului celor mai populari producatori de stilouri.

1904 – Roy Conklin se retrage din companie prin vanzarea actiunilor sale, dupa care compania trece prin cateva schimbari de proprietar. La momentul plecarii lui Conklin din companie, stilourile acesteia erau exportate in diverse tari. Multe erau exportate in Europa, ba chiar si in America de Sud.

1916 – Conklin introduce pe piata un model de clip cu arc, extrem de usor de folosit. Desi nu am gasit acest patent, se pare ca este legat de un patent aprobat pentru un FH Mooney, depus in 1917 si aprobat in 1918 (US Patent no.  1267575). Acest principiu este de exemplu folosit de Visconti si in zilele noastre, pentru clipurile lor de pe modelele produse recent.

Unul din cele mai frumoase modele produs in jurul lui 1920 este aici mai jos, Three Leaf, preferatul meu:

Totusi, modelul Crescent Filler incepe sa piarda din terenul si popularitatea castigate. Motivele sunt in principal doua: primul motiv este ca, din pdv estetic, nu atragea (desi reclama facuta de Mark Twain acestui stilou a fost una de effect pentru o buna bucata de vreme, Mark Twain sustinand ca acest model il atrage in mode desoebit pentru ca semilunar impiedica stiloul sa se rostogoleasca de pe birou. Al doilea motiv a fost aparitia sistemului cu levier. Vanzarile scad, desi din pdv ethnic, Crescent era superior stilourilor cu levier.

1921 – Pentru a contracara pierderile, Conklin incepe productia modelului cu levier, insa un levier de o constructie mai speciala, in sensul ca doar jumatate de levier era mobil.

1923 – Cand Parker introduce modelul sau Duofold, Conklin nu intarzie sa scoata pe piata stiloul Duragraph.

1924 – Modelul Duragraph este redenumit Endura, si este produs din celuloid. Modelel de inceput au fost in culorile Negru sau Rosu (ebonita), dar imediat incepand cu seria a II-a, Endura incepe sa fie produs din celuloid, in culori interesante: Rosewood, Black & Gold, un foarte frumos Lapis Blue, aratat mai jos) si in nuanta (rara) de Blue & Gold, insa doar pentru stilourile de dimeniuni mai mici.

Endura a devenit modelul de top al firmei Conklin, cu numele gravat pe corp si penita, produs in 3 versiuni: modelul de vesta (scurt), cel standard si senior. Un model economic pentru elevi si studenti, aproape similar cu Endura, model numit “Student”, insa numit “threefifty” in perioada respectiva (3,50), dupa pretul modelului in comert.

Din pacate, in aceasta perioada Conklin intrase intr’un con de umbra, mereu in urma leaderilor pietei, si nu mai inovau modelele, ci doar calcau in pasii facuti de marii producatori: cand Sheaffer scoate modelul Balance, Conklin iese cu modelul Symetrik, in acelasi design streamlined. Vanzarile scad si mai mult, iar in Marea Criza compania sufera pierderi semnificative.

1930 – Conklin scoate pe piata modelul “All-American”, un stilou economic.

1931 – Iese pe piata stiloul Nozac, design al cunoscutului Louis Vavrik, ultimul model important de la Conklin. Nozac este singurul model de stilou American echipat cu piston; avea un rezervor transparent, cu o capacitate mare de cerneala. Stiloul, produs cu o culoare excelenta, este unul din cele mai bune modele ale perioadei. Din pacate, mecanismul de incarcare (derivate al unui sistem de incarcare creion mecanic) nu era la inaltimea cerintelor, nu era robust si efficient, si stiloul nu a avut succesul pe care il merita.

1937 – Un model cu incarcare tip seringa este instalat pe noile versiuni de Nozac, sistem numit “one stroke”.

1938 – Toate bunurile firmei Conklin sunt transferate catre grupul de investitori Chicago Interests. In 1939, fabrica din Toledo este inchisa, productia este mutata integral la Chicago. Modelele de stilouri care erau in fabricatie raman in fabricatie in timpul razboiului, dar numarul lor scade.

1946 – Productia se muta spre modele economice, ieftine, dar si spre un model de pix economic. Modelul Glider prezinta un interes moderat pentru colectori, din modelele fabricate in aceasta perioada.

1948/1955 – Productia scade dramatic, modelele scoase pe piata fiind cotate si vazute ca ieftine si sub calitatea de altadata. Productia inceteaza complet.

2000 – Apare Conklin Pen Co, o reformare a companiei de altadata. Modelel de stilouri sunt de genul care omagiaza pe cele produse in perioada de glorie a Conklin, insa nu se ridica la nivelul acelor stilouri care au facut istorie.

Print Friendly, PDF & Email

2 Comments

  1. Valentin says:

    Câteva nelămuriri:
    1) Există vreun motiv logic pentru care sistemul de încărcare cu levier a detronat sistemul de încărcare cu semilună? Sau a fost vorba de “a fi în pas cu moda”? Mai ales că, tehnic vorbind, semiluna e mult peste levier.
    2) Ce rol avea partea fixă a levierului? Mă refer la acel model unde susţineţi că doar jumătate din levier era mobil. Şi dacă doar jumătate din levier era mobil, cum se acţiona bara presoare?
    3) Modelul Symetrik la care vă referiţi avea levier sau avea plunger cu vacuum posterior? Pentru că Endura Symetrik văd că are levier, dar mai există un model care apare cu denumirea de Symetrik unde nu văd levierul.
    4) Dacă modelul acela din 1937 “one stroke” la care vă referiţi este conceput pe baza patentului din 1935, înseamnă că acea siringă este, de fapt, un plunger cu vacuum posterior. Dă impresia de siringă (nu are capacul filetat de la capătul plungerului), dar, în schema patentului, se vede acea dilatare a rezervorului prezentă la actualele stilouri cu plunger şi vacuum posterior. Fiind o dilatare foarte mică (în comparaţie cu Pilot 823, cu Visconti Opera, nemaivorbind de VAC 700), nu îmi dau seama dacă “One Stroke” lua destulă cerneală sau trebuia încărcat frecvent. Şi, ceea ce nu îmi dau seama, este dacă avea ceva piedică pentru ca plungerul să nu obtureze calea cernelii spre feed? Pentru că la unele stilouri cu vacuum posterior, poziţia coborâtă, dar deşurubată a plungerului asigură accesul cernelii spre feed; se obturează doar la înşurubare, dar aici nu văd niciun şurub.

    • Penthing says:

      1) Levierul era mai simplu de operat, mai simplu de reparat, mai simplu de produs si instalat. Desi semiluna avea avantajele ei (superioare levierului in anumite privinte: mai putine parti in miscare, de ex), levierul devenise mai popular in primul rand pentru ca nu deforma vizual streamline-ul stilourilor.

      2) Rolul partii fixe era in principal de fixare pe slotul corpului, facand mai usoara instalarea si retentia intregului mecanism pe / in corp. Actiunea de presare a barei interioare era produsa de partea mobila care avea in continuarea sa (in interior) o prelungire ce presa pe sac in momentul in care se ridica acea jumatate mobila a levierului.

      3) Referinta mea la modelul Symetrik a fost facuta pentru a pastra linia temporala generala a productiei Conklin. M’am referit la model in general, nu neaparat la unul din sub-modelele produse.

      4) Daca faceti referire la fotografia prezentata la sectiunea 1934, ea reprezinta un Nozac si nu un model one-stroke. Despre modelul Nozac, citez din Jim Mamoulides : “Conklin introduced the Nozac, for “no sac”, the first USA made twist or piston filling pen in 1931, two years after Pelikan introduced the first successful piston filler, the Pelikan 100, in Germany. The Nozac held the ink in a chamber in the top half of the barrel, with the bottom half containing the piston fill mechanism. The pen operates by twisting a cap on the barrel end to push the piston to the top end of the barrel, expelling any ink in the barrel, and fills by reverse twisting, using a vacuum to draw ink into the pen body. The piston is attached to a non-ending screw that twisting the end cap advances and retracts it. Conklin likened this filling method in advertising to winding a watch. Unlike the Pelikan twist fill mechanism, Nozac mechanisms have some reputation for being fragile and vintage Nozacs often will need servicing before being put into use.”

      Nu stiu sa fie vreun motiv pentru care modelul one stroke sa incarce mai putina cerneala decat in mod normal; capacitatea rezervorului era ceva mai mica decat cea a modelului Word Gauge, sa zicem, dar nu mult mai mica.

Leave a Reply